Un aspect atât de comun și de utilizat al vieții noastre, încât uităm valoarea lui…
Când eram tânăr, căutam o „măsură” potrivită după care să-mi formez sistemul de valori…, la ora respectivă nici mie nu-mi era clar ce caut, nu reușeam această formulare, dar vedeam că oamenii sunt nemulțumiți, în viața lor…, știu…, eram precoce…
Pentru că nimeni nu îmi dădea un răspuns „satisfăcător” la căutarea mea, pe care nici nu eram capabil să o formulez așa cum o vezi tu acum, iar dacă aș fi fost capabil să o formulez cred că mai mult de jumătate dintre persoanele întrebate nu ar fi înțeles întrebarea, să nu uităm că sunt generația X…, mi-am oprit atenția la expresii vechi, cum s-ar spune „din bătrâni”, care au parcurs secole până să ajungă la mine, adică au fost potrivite și purtate de mai multe generații până le-am auzit, și am început să le caut înțelesul, și cu ajutorul acelui înțeles să-mi formez „o măsură” „potrivită” (în optica mea) a lucrurilor, și așa să se releve ce e cu adevărat important în viață…
Foarte multe „vorbe din bătrâni” au trecut prin vremuri în care oamenii simpli nu știau să scrie, nu erau învățați, și consider că valoarea cuvintelor era mai mare pentru că nu erau folosite din abundență, și aveau greutate pentru că era tot ce aveau, și nici nu le știau scrie, deci lumea cu atât mai mult punea preț pe ce spuneau… (din perspectiva mea)…
Acum…, toți știm să scriem și să citim, foarte mulți cel puțin în 2 limbi, în vremurile acestea avem o „inflație de cuvinte” — folosite excesiv își pierd valoarea, își pierd greutatea, uneori își pierd și sensul…, sunt folosite ca „substitut”, schimbând sensul și valoarea frazei…, demult am remarcat acestea, dar când am apucat să parcurg și alte scrieri de factură neuro-lingvistică am realizat importanța folosirii cuvintelor în mod echilibrat, și neapărat a cuvintelor potrivite…
Cum poți diferenția textul „cu greutate” de textul rezultat din inflație…?, îți spun 3 măsuri pe care le folosesc eu:
Ponderea de cuvinte „mari” (cuvinte ca „maxim”, „mega frumos” — sunt mari șanse să fie nepotrivit alese; ce mai reprezintă „frumos” dacă „pe piață” se vehiculează „mega frumos”);
Ponderea de autoexcelență [când cineva se erijează în a avea măsura „corectă” a lucrurilor, și se adresează (cumva) de sus];
Observarea direcției în care te îndeamnă textul…, cuvinte care îți inoculează „o viziune strălucitoare” a ta — e clar o reclamă.
Am observat că, vorbind cu oamenii, ei nu mai ascultă ce spui…, oamenii sunt (cumva) presetați să caute în spatele cuvintelor pe care le spui, să găsească „motivul perfid” pe care-l ai…, relațiile interumane s-au deteriorat din cauza inflației cuvintelor…
Toată lumea laudă perioada în care trăim, avem duș cu apă caldă, avem mașini, avem foarte multe lucruri la buton…, avem până și AI, și societatea „strălucește”…, sau tu ai relații autentice cu toată lumea din jur?
Nu caut să te conving. Dar dacă ai o măsură a ta, mi-ar plăcea s-o aud…
Mai departe: Gânduri despre relațiile interumane și firescul (vs. toxicitatea) lor