Respect!
Câtă valoare are acest cuvânt? Eu îl încadrez în valoarea pe care o dă cel care îl folosește…, și cum evaluez asta? Mă uit la el: cât se respectă pe sine, cât e de îngăduitor și înțelegător cu ceilalți, cât de aspru este cu el având ca referință asprimea pe care o are în judecata altora…
Alegerea semiconștientă — sau inconștientă, bazată pe frustrări necorectate ori pe alte „apăsări” — a acțiunilor și a atitudinii proprii poate duce către un sistem de referință dual (adică: eu am voie…, iar celălalt nici nu avea voie să-și imagineze).
Am observat că termenul „respect” este folosit preponderent într-un context în care mai degrabă se potrivește termenul „răsfăț”, de exemplu „Consum Prosecco pentru că mă respect…”, când de fapt mult mai aproape de adevăr ar fi expresia „Consum Prosecco pentru că mă răsfăț…” (sau mă alint, sau mă „bonific”).
Respectul…, cel pe care-l înțeleg eu, se relevă în felul în care îi tratezi pe ceilalți: saluți toți colegii de muncă indiferent de funcția lor, cu aceeași atenție și căldură, vorbești fără să încerci să te ridici deasupra lor, fără să-ți subliniezi superioritatea, chiar dacă o ai, chiar dacă nu o ai…, ești înțelegător, nu practici aroganța…
Dacă e să o exprim altfel… ar fi „felul în care tratezi semenii tăi relevă prețul pe care-l pui pe tine”…
Nu caut să te conving. Dar dacă ai o măsură a ta, mi-ar plăcea s-o aud…
Mai departe: Gânduri despre relațiile interumane și firescul (vs. toxicitatea) lor
Dacă ți-a plăcut cum am scris: scriu câte unul pe săptămână. Lasă-ți adresa și primești un mesaj când apare altul — nimic altceva.
Lasă un răspuns